Esti mai viu decat tu crezi Dar ce-ai fost tu nu mai vezi Nu intelegi ca ai pierdut Ai pierdut tot ce-ai avut In padure sunt doar eu Umbra neagra, suflet greu Vuiet jalnic si pustiu Oare-s mort sau mai sunt viu? Nu te mai gandin-n zadar Nu-ti mai plange de amar Taci si-ntinde-te sub crengi Te vei odihni pe veci Unde-i visul zamislit? Unde oare am gresit De ce soarta-i crud-acum? Unde sa gasesc un drum Arde lemnul si trosneste Ard si eu cu el pe jar Flacarile-mi ard obrajii Vinul fierbe in pahar Fratilor plecam la lupta Suntem treji in zori de zi Plang iubitele in poarta, Mamele pe au lor fii Strigat, vuiet, geamat surd, Sabii, coifuri, cai cazand Trupuri sfartecate crud, Se zbat pe pamantul ud Scrumul, jarul si apdurea Fratii mei de sange iar Lovesc fierul si securea De la zei primite-n dar Caii ard de nerbdare Freamata adanc pe drum Vor s-alerge-n goana mare Sa se piarda-n praf si fum Nu mai cauta-n trecut Ai fost dur si de teut Acum frant, trist, doborat, Vlaga nu mai ai in trup Nu pot sa raman, sa plec Prizonier in propriu-mi cerc Doar ma zbat, ma chinui, plang Evadez, dar doar in gand Un cosmar ce se destrama Intr-un ceas tarziu de toamna Lungi suspine, lacrimi, soapte Dangate de clopot moarte