Veşmânt din argint de lună cu stele ce-or s-apună
Îmbracă casa lumilor, lumina lumănarului
Orbitor ochi, roşu rănit, zace la margine
Nălucă s-arată, din ape purtată. Stins.

Haină nouă de peste nouă mări
Îmbracă trupul firii cerului senin
Aer curat umple plămânii lumii
Suflet pur acoperă carnea golită

Margine de cer s-adună
Şi ca tunetu' răsună
Lumi de dincolo s-apună
Şi îmi calcă peste nor
Căci aici eu am să mor
Dincolo de zbor şi dor

Parcă din pămînt răsună
Lumi din colţ de cer s-adună
Miez de sori ce or s-apună
Şi-mi arată pe sub nori
Şi-mi arată, toţi deodată
Cei ce zboară peste sori

Praf de zgură în pământ vrăjit de ură
Pulbere de stele în bucăţi de jele
Latră pustiu buricul pămîntului
Urmă caldă în străfund de piatră

Un hău cască desişul sufletului
'mbrăcat în soarele lumii potrivnic
Arată golul fiinţei din margine de hotar

Margine de cer s-adună
Şi ca tunetul răsună
Lumi de dincolo s-apună
Şi îmi calcă peste nor
Căci aici eu am să mor
Dincolo de zbor şi dor

Trup de lup în cap de urs
Mă întorc ca să închipui